Dezbaterea desfășurată în cadrul sesiunii plenare a CESE din martie a subliniat importanța unei cooperări civile și militare mai strânse, menită să consolideze încrederea. Mobilitatea militară este componenta-cheie a independenței europene și trebuie să se axeze pe infrastructură, respect social și pe frontiere.
Comitetul Economic și Social European (CESE) aduce o contribuție importantă în dezbaterea UE despre mobilitatea militară, remarcând că instituțiile europene trebuie să-și unească forțele cu toate părțile interesate relevante pentru ca Uniunea Europeană să devină sigură și gata să acționeze, atât în perioade de criză, cât și pe timp de pace.
Uniunea Europeană se află într-o situație paradoxală: a construit cea mai sofisticată piață unică din lume, în care mărfurile traversează frontierele rapid și fără probleme, dar – când este vorba de deplasarea instrumentelor și activelor legate de propria securitate – se lovește încă de obstacole, atât concrete, cât și birocratice.
„Sunt necesare acțiuni suplimentare și o cooperare civilă și militară mai strânsă. Această abordare nu este opțională, ci singura cale de urmat și trebuie să se bazeze pe încredere și transparență”, a declarat președintele CESE, dl Séamus Boland. „Mobilitatea militară nu înseamnă tancuri pe autostrăzi, ci încredere între soldați și civili, între guverne și transportatori. Fie întărim această încredere, fie riscăm să ne prăbușim sub presiune”.
Dl Boland adaugă: „Misiunea nu le revine doar guvernelor, ci și nouă, tuturor: factori de decizie ce scriu reguli, planificatori militari, companii ce construiesc rețele, operatori de transport ce deplasează mai multe bunuri într-o săptămână decât unele armate într-un an, lucrători care fac totul să meargă, medici ce trebuie să rămână alerți, șoferi care livrează și – mai presus de toate – cetățenii, care depind de toți cei menționați”.
În aceeași ordine de idei, Maja Bakran, directoare generală adjunctă a DG Mobilitate și Transporturi (MOVE) a Comisiei Europene, a confirmat necesitatea cooperării la toate nivelurile. Ea făcea trimitere la propunerea referitoare la pachetul privind mobilitatea militară, prezentată de Comisia Europeană și de Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate în noiembrie 2025 și menită să garanteze că trupele, echipamentele și activele militare se pot deplasa rapid în întreaga UE.
Tocmai acesta este miezul chestiunii. Potrivit lui Hasit Thankey, șeful diviziei „Abilitare, logistică, politici și planificare pentru apărare” din cadrul NATO, mobilitatea militară este esențială pentru descurajare, deoarece – dacă ne putem poziționa forțele la timp – atunci adversarul poate fi convins că agresiunea nu-și merită costul.
Cu toate acestea, înainte de a stabili infrastructura civilă în scopuri militare, este important să se evalueze riscul, deoarece protecția civililor trebuie să rămână în centrul acestui efort. Nele Verlinden, consilieră juridică principală a Delegației Comitetului Internațional al Crucii Roșii pe lângă UE, NATO și Regatul Belgiei, a avertizat cu privire la dubla utilizare civilă și militară a infrastructurii, subliniind că bunurile civile s-ar putea transforma rapid în ținte militare, astfel încât este esențial să se stabilească precis sarcinile pe care civilii le pot îndeplini și protecția concretă care le trebuie oferită.
Cooperarea civilă și militară este esențială
Prin adoptarea avizului elaborat de Tomas Arvidsson, CESE oferă o contribuție esențială pentru depășirea obstacolelor din calea mobilității militare.
Mobilitatea militară este coloana vertebrală a independenței europene, fiind nu doar o grijă a generalilor și a funcționarilor din domeniul apărării. Ea trebuie să fie posibilă din trei perspective esențiale: infrastructură, respect social și frontiere.
În primul rând, infrastructura este la fel de puternică precum oamenii care o exploatează. Dar actuala criză a forței de muncă, cu un deficit de 100 000 de șoferi profesioniști, este o vulnerabilitate strategică ce amenință atât economiile, cât și securitatea UE.
În al doilea rând, reziliența își trage seva din respect social. Conducătorii auto trebuie tratați ca parteneri, astfel încât să se simtă integrați în răspunsul UE în situații de criză. Aceasta înseamnă compensații echitabile pentru rutele perturbate, programe de pregătire cuprinzătoare pentru a manipula bunuri militare, asigurări și protecție juridică care nu se opresc la frontieră, ci se resimt și acasă, în familiile lor.
În al treilea rând, accentul trebuie pus și pe frontiere. UE are nevoie de un cadru unic pentru a acorda prioritate transportului militar – care să-i despăgubească echitabil pe operatori, să raționalizeze formalitățile vamale pentru materiale de apărare și să garanteze că niciun conducător auto nu este blocat din cauză că formalitățile administrative aferente nu au ținut pasul.
Avizul CESE cuprinde punctele de vedere ale societății civile organizate.
Ca reprezentant al Grupului „Angajatori” al CESE, Marcin Nowacki, președintele Secțiunii pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională (TEN), a declarat: „Mobilitatea militară pune la încercare răspunsul Europei la provocările actuale în materie de securitate. Descurajarea se bazează pe logistică și pe mișcarea rapidă a forțelor, nu doar pe capacități. Investițiile în mobilitate îmbunătățesc conectivitatea Europei și piața unică, sporind autonomia sa strategică”.
Thomas Kattnig, vicepreședinte al Grupului „Lucrători” și al Secțiunii TEN, a subliniat că „mobilitatea militară care utilizează sectoarele civile poate fi durabilă numai dacă se bazează pe o planificare strategică, și nu poate duce la insecuritatea locului de muncă sau la scăderea standardelor. Mobilitatea militară este un aspect esențial al politicii de securitate a UE, iar pregătirea sa pentru apărare trebuie să se bazeze pe o forță militară ce ține seama de echitatea socială”.
În fine, Christian Moos, membru al Grupului „Organizații ale societății civile” și raportor al avizului CESE Foaia de parcurs privind pregătirea pentru apărare a Europei, a declarat: „Europa trebuie să˗și extindă urgent infrastructura cu dublă utilizare, în special pe direcția est-vest. Aceasta înseamnă reînnoirea accelerată a infrastructurii, favorizarea inovării și construirea unui sistem de transport rezilient și durabil, care să răspundă viitoarelor noastre nevoi în materie de mobilitate și securitate”.
